UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – PIATRA DE TEMELIE A MARII UNIRI

În anul în care aniversăm 100 de ani de la realizarea Marii Uniri, avem datoria morală să ne reamintim drumul lung parcurs de poporul român până la împlinirea acestui important obiectiv al identității sale. Acest drum a început la 24 ianuarie 1859, prin unirea Principatelor Române odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în calitate de domn al Principatelor Unite ( 5 ianuarie 1859 – domn al Moldovei și 24 ianuarie 1859 – domn al Țării Românești ). Astăzi se împlinesc 159 de ani de la acest eveniment istoric, și poate înțelegem mai greu, cât efort și câte sacrificii au fost necesare pentru realizarea lui.
De aceea, vă propun să ne reamintim importanța contextului internațional din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care a favorizat Mica Unire. Dorința și visul mai multor generații s-au regăsit în prevederile proiectelor politice redactate la început de secol, și mai ales în cadrul documentelor programatice elaborate în timpul mișcărilor revoluționare din anii 1848-1849. Generația pașoptistă, cum a fost numită generația de la 1848, s-a implicat trup și suflet în realizarea unirii românilor. Astfel, atunci când momentul favorabil a venit, oamenii politici români au pus înainte de toate interesul național și în cadrul Congresului de pace de la Paris au transformat problema românească a unirii într-o problemă europeană. Statutul internațional al Țărilor Române aflate sub garanția colectivă a marilor puteri europene se reflectă în modul în care Marile Puteri au hotărât în 1858 unirea acestora, state mici, fără influență și putere, Țările Române au trebuit să accepte decizia celor mari, care stabiliseră o unire mai mult formală a acestora.
Valoarea oamenilor politici a fost incontestabilă, atunci când au hotărât să pună Marile Puteri în fața faptului împlinit, alegând un singur domnitor al Principatelor Române și nu doi, așa cum fusese stabilit în cadrul Convenției de la Paris – 1858. A fost nevoie de mult curaj și sânge rece, dar și de oameni capabili care să convingă întreaga Europă, și poate că ajutorul divin a venit la momentul oportun. Așadar, Unirea Principatelor Române a fost una din marile realizări ale poporului român, care a înțeles că unitatea înlătură orice obstacol.
În memoria acelor generații de români adevărați, îi urăm României să aibă parte de pace, stabilitate și prosperitate, așa cum au visat generațiile anterioare și pentru care și-au adus sacrificiul suprem.