Șuruburi, piulițe, cabluri și conexiuni, o sesiune de training și interacționarea cu persoane dintr-o țară străină, iată cum ar suna jurnalul zilei de 2 noiembrie la Liceul Teoretic „Carmen Sylva”. Tumultul evenimentelor care i-au asaltat pe câțiva profesori și liceeni participanți la The 5th Belt and Road Teenager Space Maker Camp merită împărtășit unui public cât mai larg. Iar asta nu atât pentru caracterul informativ, educativ, cât pentru umorul și experiențele inedite pe care le-a adus cu sine.
Sesiunea de training programată marți, ora 10:00, a îmbogățit considerabil cunoștințele participanților în în materie de CubeSats. Procesele de construcție, programare și alte detalii semnificative au fost explicate cu succes de către moderatorii chinezi. La capitolul interacțiune, însă… să spunem că limba comună nu este totul într-un proces de comunicare. Pe scurt, imaginați-vă un elev așezat în fața device-ului din laborator, răspunzând monosilabic încercărilor de interactivitate ale moderatorului, cu o sală întreagă în spate chicotind pe înfundate. De menționat și faptul că abia la al patrulea „yes”, pronunțat robotic prin mască, interlocutorul a realizat că i se răspunde. Reacția sa, constând într-o expresie șocată și „OH! THANK YOU! Thank you very much!” a stârnit hohote de râs tuturor celor de față (spre a căror ușurare și noroc, microfonul fusese deja închis.) În fine, meeting-ul la care a participat și un grup din Mongolia s-a încheiat cu saluturi binevoitoare și exprimarea dorinței de a primi dovada unor rezultate satisfăcătoare. Era timpul ca teoria să fie pusă în aplicare.
Instruiți și nerăbdători, puțin anxioși în fața atâtor informații noi, liceenii au dat startul construcției CubeSats-ilor. Adevărata provocare abia aici începea.
Familiarizați, unii, uimiți și curioși, ceilalți, toți au deschis kit-urile, șovăind în fața multiplelor componente. Noroc de materiale și instrucțiuni, aflate la îndemână, pe mese, prin cutii… Încet, încet, consultând o schemă, un videoclip, microsateliții începeau să prindă formă sub degetele dibace ala proaspeților constructori. Atmosfera, puțin tensionată la început, s-a destins, radiind de entuziasmul șoptit al fiecăruia.
Cele trei echipe care s-au format, au remarcat figuranții, abordau modalități diferite de lucru. Bunăoară, elevii de clasa a IX-a, laolaltă cu doamna profesoară Mihaela Poteră, construiau activ, montând și analizând într-un nor de șușoteli și controverse: un șurub ici, patru piulițe dicolo, strânge, conectează! Unde e cheia…? Ah, nu, ăstea-s alte întrucțiuni! Merge, merge, uite că transmite!!!
Grupul de clasa a X-a, discret și sistematic, își asambla componentele aruncând priviri intense peste schemele de construcție. Deșurubând, reașezând de câte ori era nevoie, se înțelegeau din priviri, completându-se. Numai câte-un moment de încruntare indica o greșeală sau o nedumerire.
Nu în cele din urmă, echipa care a avut în grijă contrucția CubeSat-ului „mare”, cel care va fi lansat la 30 de kilometri în atmosferă, lucra cu atenție și precizie, conștientă de responsabilitatea sa. Dar nici aici nu au lipsit situațiile care pun, în acest tip de construcții, răbdarea pe jar. Cu replici strecurate printre dinți, scuturând câte un deget suprasolicitat, și-au dus cu încredere sarcina până la capăt.
În tot acest timp, strecurându-se fără astâmpăr printre liceenii cu preocupări serioase, și-au făcut de lucru „paparzzi-i”, imortalizând strădaniile colegilor lor. Au surprins reacții, figuri și momente din evoluția microsateliților. Au fost cei mai gălăgioși, chicotind mai mereu și luându-se la întrecere cu fotografierea echipelor puse pe lucru. Au făcut mici poze răutăcioase, pe care să le păstreze ca amintire a unor momente inedite. Tocmai acești elevi neastâmpărați pot descrie cel mai bine ce au simțit și observat în atitudinea participanților. A fost emoție, entuziasm? Poate bucuria de a învăța ceva nou, de a lucra în echipă și fiorul unei experiențe unice? „Toate acestea!”, vă vor răspunde fotografii.
Cot la cot cu elevii, de experiența CubeSat s-au bucurat și profesorii, asistând sau chiar participând la construcție. Cum am mai spus, doamna Mihalea Poteră s-a alăturat liceenilor în construcție. Domnul profesor Florin Șerbu, ca de obicei, a dat atenție tuturor, împărțindu-se între indicații, explicații și înregistrarea progreselor. Domnul profesor Laurențiu Bulgaru a ajustat unele detalii tehnice, iar doamnele directoare și directoare adjunctă au asistat uimite la prima parte a construcției sateliților. Într-un cuvânt, la fel ca elevii, cadrele didactice au considerat această experiență inedită și constructivă.
Dar povestea nu s-a terminat odată cu finalizarea CubeSats-ilor. Nici pe departe! Ceea ce e construit trebuie testat, și ce este mai satisfăcător decât rezultatul unei strădanii de ore? Acestea fiind spuse, camerele de live streaming au fost pornite, iar sateliții au făcut turul laboratorului, înregistrând și dovedindu-se fără cusur. În acest moment, entuziasmul tuturor a izbucnit în exclamații de încântare, râsete și expresii mulțumite. Un grup de elevi mai îndrăzneți chiar a testat ochelarii virtuali conectați la una dintre camerele Cubesats-ilor. S-au amuzat copios, în timp ce persoana cu ochelarii se tot împiedica, nedumerită de imaginile transmise prin realitatea virtuală. Totuși, au avut și un scop practic, testând distanța maximă la care imaginea este transmisă în timp real.
În fine, a venit și momentul despărțirii, dar numai până când toate elementele necesare lansării misiunii sateliților vor ajunge în posesia partcipanților. Cu rezultatele în mâini, elevi și profesori s-au adunat în fața liceului pentru a imortaliza momentul. „O fotografie pentru veșnicie!” Și-au luat, apoi, la revedere, așteptând cu entuziasm următoarea întâlnire. „În curând,” a gândit fiecare „ CubeSats vor porni în misiune!”
