În monografia pe care o dedică operei lui Mihai Eminescu, istoricul și criticul literar G. Călinescu îi atribuie un statut privilegiat autorului „Luceafărului”, numindu-l „cel mai cult dintre poeții noștri”. Operând o definire a termenilor, G. Călinescu menționează capacitatea de a valorifica, în poezie, cunoștințe. Cu alte cuvinte, în calitatea amintită, Mihai Eminescu este, dintre toți poeții români, cel care manifestă la cel mai înalt nivel abilitatea de a transfigura artistic idei, concepte ori informații din diferite domenii ale cunoașterii.
Referitor la interesul manifestat de Mihai Eminescu față de sfere variate ale cunoașterii umane, s-a scris mult. Literatura română și cea străină, filosofia, istoria, mitologia, religia, lingvistica, științele se numără printre preocupările celui care s-a fixat în conștiința colectivă a românilor în calitate de poet. Desigur, cunoștințele lui Mihai Eminescu din domeniile care l-au atras erau inegale. Știa tot ce se scrisese în limba română, era la curent cu literatura și cu filosofia din spațiul cultural german, scria în limba lui Kant și a lui Schopenhauer cu aceeași ușurință cu care se exprima în cea maternă. Însă a-l considera atotștiutor în celelalte domenii, pe care le stăpânea prin cunoștințe mai mult sau mai puțin extinse, nicidecum exhaustive, înseamnă a exagera, demers pe care criticul sus-menționat îl consideră dezavantajos pentru poetul însuși.
Apetența pentru cunoaștere, perfecta manevrare a resurselor lingvistice, inteligența, munca neîntreruptă, dar și incontestabila înzestrare l-au propulsat pe Mihai Eminescu în vârful ierarhiei poetice românești. La un nivel care nu a putut fi egalat de niciun alt poet dintre cei care i-au urmat, Mihai Eminescu creează o operă monumentală prin varietatea și profunzimea ideilor vehiculate. De aici, superlativul vehiculat de G. Călinescu pentru a-l distinge valoric într-o galerie prestigioasă, aceea a liricilor români.
Iar punctul de vedere formulat de G. Călinescu se situează în acord cu cele mai multe voci de comentatori avizați ai fenomenului literar autohton. Începând cu Titu Maiorescu, cel care, printr-un act de profeție, anunță calitatea de reper fundamental, a lui Mihai Eminescu, pentru generațiile de poeți din secolul al XX-lea, nu există critic literar român care să nu fi glosat pe marginea operei eminesciene. Astfel, la atribuirea statutului de cel mai valoros poet român, au contribuit lecturile docte ale exegeților, precum și gustul publicului larg, care a receptat favorabil poezia purtând semnătura sa.
În virtutea însemnătății operei eminesciene și a rolului jucat de poet în ansamblul literaturii române, începând cu anul 2011, pe data de 15 ianuarie, se celebrează Ziua Culturii Naționale, formă de recunoaștere a autorității celui ridicat la rangul de mit.
Anul acesta, Liceul Teoretic „Carmen Sylva” Eforie marchează, printr-o suită de activități cultural-artistice, evenimentul dedicat culturii naționale și celui mai de seamă exponent al acesteia.
Cartea de față, reprezentând una dintre modalitățile prin care elevi și cadre didactice au răspuns impulsului de prețuire a valorilor culturale românești, a fost realizată de către doamna bibliotecar Mihaela Vanu și de doamna profesor Alina Theodorescu, în colaborare cu alte cadre didactice, de la învățământul primar și liceal, încadrate în unitatea de învățământ Liceul Teoretic „Carmen Sylva” Eforie. Cu un conținut substanțial și valoros au contribuit instituțiile partenere din Republica Moldova, ale Liceului Teoretic „Carmen Sylva”, Eforie: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Chișinău și Gimnaziul Cuhnești, raionul Glodeni. Cartea în format electronic cuprinde înregistrări audio ale unor poezii recitate de elevi (în limbile română, engleză și franceză), desene inspirate din creația lirică semnată de Mihai Eminescu, postere vizând biografia scriitorului, afirmații aparținând aceluiași autor, colaje.
Vă invităm să vă bucurați de conținutul pe care prezenta publicație digitală vi-l pune la dispoziție!
Prof. Elena-Luminița Hrițcu
Prof. Luminița Trandafir
