Arhivă autor Mindru Antonia

Luni, 1 noiembrie 2021, liceenii de la „Carmen Sylva”, participanți la The Belt and Road Teenager Space Maker camp, au realizat prima etapă a construcției microsateliților.

Elevii s-au familiarizat cu cu elementele kit-urilor CubeSat, trimise de organizatorii din China, iar în primă fază și-au îndreptat atenția către componenta software. Au lucrat în Arduino, tehnologia  pe baza căreia funcționează CubeSats, instalând programele și fișierele aferente acestui tip de computer. De asemenea, au verificat funcționalitatea sistemului de comunicații radio, conectându-se la o interfață scrisă în limbajul de programare Unity, și s-au asigurat de transmiterea și primirea eficientă a datelor. Ca suport de realizare a acestor pași, elevii au utilizat resurse educaționale puse la dispoziție de către organizatorii evenimentului: tutoriale, materiale pdf și programe scrise în Unity și Arduino.

Acesta este numai începutul întregului proces de construcție. Marți, 2 noiembrie, începând cu ora 10:00, urmează participarea la o conferință de training și asmblarea componentei hardware, iar în viitorul apropiat este planificată lansarea celor două tipuri de CubeSat în troposferă și stratosferă.

Pentru mai multe informații legate de acest subiect, vizitați link-ul articolului: https://lefo.ro/2021/11/02/entuziasm-pana-in-spatiul-cosmic/

„Premiul este numai un bonus. Experiența este adevăratul premiu.”

Așa vă vor spune, cu zâmbetul pe buze, cei patru liceeni, elevi la „Carmen Sylva” și participanți la competiția ROSEF 2021. În spatele unui premiu, al unei diplome, se ascunde întotdeauna povestea unor ore de muncă, dezbateri și emoții.

„ Proiectele prezentate la concurs au început încă de anul trecut, atât cât ne-au permis situația pandemică și necesitatea de a lucra on-line. Robert și Costin au analizat un cutremur marțian, captat de sonda InSight, și i-au aproximat distanța epicentrală*, realizând, pe baza informațiilor, un material video. Cristi a lucrat la un program în Python*, menit să proceseze date înregistrate de sonda InSight legate de variația temperaturii pe Marte. Anul acesta, am simulat și analizat un cutremur în laborator, utilizând un accelerometru pe 3 axe* și având ca scop determinarea azimutului* seismului. Experimentul a fost important pentru a doua parte a analizei cutremurului marțian, ce viza determinarea direcției în care s-a produs.

Când toate aspectele legate de competiție păreau rezolvate, ne-am dat seama că eram abia la început. Au apărut posterele, pe care le-am realizat rapid, urmând neprețuitele indicații ale domnului profesor Șerbu. Când să respirăm ușurați, surpriză! Urma o prezentarea a proiectelor în fața unui juriu. Valorile și cifrele treceau pe planul doi, intrând în joc modul în care răspundeam la întrebări, calitatea prezentării, dar mai ales încrederea în importanța și relevanța lucrărilor noastre.

În câteva întâlniri pe platforma școlii, am împărțit rolurile și ne-am alcătuit discutatul, corectatul și mult-repetatul speech. Era important să colaborăm, să ne completăm, ceea ce nu a fost tot timpul ușor, de la distanță. Dar, cu greșeli, perseverență și ceva umor, ne-am dus planul până la capăt.

În ziua concursului, oricât am nega acum, emoțiile ne stăpâneau pe toți. Am intrat în meeting, asistând nerăbdători la interviurile celorlalte 33 de echipe. Așteptatrea s-a dovedit instructivă: a fost fascinant să cunoaștem atâția tineri interesați nu doar de știință, dar și de aplicațiile ei în viața de zi cu zi. Am urmărit cu un interes crescând inițiativele îndrăznețe ale unor elevi care tratau probleme de actualitate, propuneau soluții și chiar abordau teme futuriste.

Din postura de observatori, am realizat că juriul nu intimida, nici nu urmărea greșelile participanților. Contau creativitatea, perspectiva de dezvoltare și spontaneitatea cu care erau prezentate proiectele, criterii la care am luat aminte.

Când a sosit momentul echipei noastre, fiecare s-a simțit oricum, dar nu liniștit. Unii optimiști, ceilalți puțin anxioși, toți cu bătăile inimii accelerate. În prezentare, am mai încurcat ideile, dar ne-am completat, iar când întrebarea juriului a ridicat probleme, am făcu apel la intuiție. Odată interviul încheiat, i-am ținut pumnii lui Cristi, care a susținut proba individual. Abia după terminarea competiției au apărut adevăratele emoții, exprimate în vervă pe grupul de WhatsApp. Putem afirma, din experiență, că suspansul nu e o senzație confortabilă.

Când, în sfârșit, am primit rezultatele, uimirea și bucuria și-au făcut loc deopotrivă. Printre mesaje de felicitare, primite sau trimise, ne-am gândit cu toții la forța din culisele succesului.

Domnul profesor Șerbu este cel care ne-a înscris în competiție și a îndeplinit, poate, cel mai dificil rol: cel de coordonator. Dumnealui ne-a inițiat, a explicat, ne-a îndrumat, a amintit că sunt multe de făcut, ne-a îndemnat, și mai ales, ne-a încurajat. Într-un cuvânt, ne-a fost alături, făcându-ne să ne simțim optimiști. Orice rezultat am fi obținut, știam că efortul nostru nu este irosit.

Participarea la competiția ROSEF a fost o experiență de care am profitat din plin. Ne-a oferit oportunitatea de a estima valoarea proiectelor noastre și, în același timp, a însemnat contactul cu idei, inițiative, probleme, soluții elaborate de tineri care, asemenea nouă, își doresc să aducă propria contribuție la evoluția societății în care trăim.”

 accelerometru pe 3 axe – senzor folosit pentru măsuratori ale accelerației gravitaționale, controlarea balansării și                                                     sesizarea accelerației dinamice rezultată din mișcare sau șocuri;

 azimut –  una din coordonatele orizontale din sistemul de coordonate corespondent determinării poziției unui                              punct;

 distanță epicentrală – distanța dintre epicentrul unui cutremur și coordonatele stației seismice care l-a înregistrat;

 Python – limbaj de programare.

„De aceea am amintit de momentul cenaclului Flacăra, care electriza în anii ʼ70 – ʼ80 o Românie întreagă.” (Elena Dulgheru – critic de film)

Noaptea Bibliotecii, eveniment organizat în cadrul Bibliotecii Județene Ioan N. Roman, Constanța, l-a adus în scenă pe Ioan Muraru, profesor de muzică la Liceul Teoretic „Decebal” Constanța, în triplă ipostază de pianist, chitarist și vocalist. Acesta a susținut în Aula Bibliotecii, între orele 20:00 – 21:00, un recital muzical conceput pe versurile poeților din detenția comunistă și intitulat „Unde-s nebunii?…”. Elena Dulgheru – critic de film, poet, publicist și traducător – l-a introdus publicului, în calitate de prezentatoare a spectacolului: „Eu l-am încurajat și cred în el. De aceea am venit aici, pentru a-l susține și prezenta publicului.”

În prima parte a recitalului, artistul a interpretat o serie de melodii cu versurile poeților prizonieri în închisorile comuniste: Radu Gyr, Virgil Maxim, Valeriu Gafencu, Demostene Andronescu, Valeriu Anania și alții, acompaniindu-se la chitară sau orgă. „Eu, chiar după ce am terminat prezentarea, m-am așezat undeva, într-o diagonală, ca să-i urmăresc. Au fost atenți, asta m-a impresionat, oameni cu vîrste de la 5 la 55, 65 de ani,” a comentat Elena Dulgheru reacția audienței. „În prima parte a recitalului au existat cântece, versuri pe care publicul le-au auzit, probabil, pentru prima dată. Este greu să receptezi o muzică în întregime nouă, dar au fost foarte atenți”.

Elena Dulgheru – critic de film, publicist, traducător

În a doua parte a spectacolului, sala a răsunat de piese patriotice binecunoscute publicului, care a aplaudat și cântat împreună cu Ioan Muraru. „I-a entuziasmat în special această muzică, pentru că erau versuri foarte cunoscute, erau șlagăre. De aceea am amintit, în încheiere, de Adrian Păunescu și momentul cenaclului Flacăra, care electriza în anii ʼ70 – ʼ80 o Românie întreagă. Când am văzut că toți oamenii aplaudă, mi-am zis : domnule, se mai poate!” a declarat prezentatoarea la finalul recitalului, în timp ce spectatori coborau din aulă să-l felicite pe Ioan Muraru pentru reprezentația sa.

De vorbă cu artistul

Într-un moment liber, rugat să spună câteva cuvinte, artistul a răspuns, zâmbind: „Eu nu știu să vorbesc… Ce să spun? Sunt fericit, deși spectacolul a fost destul de provocator, să spunem așa, fiindcă nu m-am putut concentra exclusiv pe interpretare, ci a trebuit să mă adaptez la problemele acustice care apăreau. Însă, până la urmă, pe mine mă bucură dacă oamenii se bucură, iar asta e cel mai important. Publicul a fost foarte cald și înțelegător!”

„Sunt convinsă că ar fi venit mai mulți oameni dacă exista și o promovare mai energică a evenimentului, Noaptea Bibliotecii. Aceasta este o muzică de care avem nevoie.” mai spune Elena Dulgheru. „Muzica de azi conține mult cinism, spirit comercial. Asta se simte chiar în interpretare, fiindcă vocea devoalează gândurile celui care cântă. Oamenii au nevoie de sentimente, au nevoie de trăiri, au nevoie de căldură”, ceea ce transmit cu succes cântecele lui Ioan Muraru.

După un recital emoționant, radiind un îndemn de abandonare a ignoranței și înfruntare a realității, spectatorii au părăsit Aula Bibliotecii încărcați de impresii frumoase: „În acest om, am simțit strămoșii, înaintașii noștri ridicându-se. A ținut o întreagă sală trează, de la cel mai mic copil, la cea mai în vârstă persoană! Cu astfel de oameni, totul va fi bine!” (Octavian, 47 de ani)

     Pentru mai multe detalii și imagini legate de eveniment, vizitați  pagina de facebook a Bibliotecii Județene Constanța https://www.facebook.com/Biblioteca-Judeteana-Constanta-177391838955524/.

„Biblioteca în sine este un loc de joacă, unde descoperi cele mai mari secrete ale lumii.” (Mihaela, bibliotecară)

Cu o castană în buzunar și vântul de septembrie prin păr, am intrat în clădirea mirosind a pagini și a toamnă: Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman”. Ca niciodată, holurile zumzăiau de voci adunate într-un cor entuziast, iar bibliotecarele nu mai pridideau, alergând în stânga și-n dreapta, zâmbind deopotrivă copiilor și celor mari. Asistam, parcă, la o jonglerie de emoții și culori: Noaptea Bibliotecii.

Curiozitatea îmi dădea ghes, așa că mi-am făcut loc printre cititori mici și mari, inspectând cu un ochi critic orice sală îmi ieșea în cale. Am rămas surprinsă: de la bunici la nepoți, toți se bucurau din plin de experiența bibliotecii. Teatrul de umbre, lectura poveștilor, atelierul semnelor de carte și recitalul de chitară și voce i-au ținut pe pitici într-o bună dispoziție continuă. Chiar adolescenții s-au lăsat vrăjiți de jocurile de cultură generală, atelierul de improvizații teatrale, Biblio-Activity și Escape Room-ul inedit la care au participat. Toți au fost încântați să călătorească în jurul lumii, explorând mapamondul prin costume naționale, obiective turistice și chiar un “dans al continentelor”, executat de antrenorii Andreea și Cristian Panduru.

Părinții și bunicii, poate mai orientați către activități intelectuale, și-au ocupat timpul vizitând expozițiile, participând la discuții despre trecutul orașului, în lumina documentelor de arhivă și asistând la emoționantul recital de muzică „Unde-s nebunii?” al profesorului Ioan Muraru. Când oboseala și-a făcut loc, au putut savura o cafea cu aromă de poezie, scriind la schimb câteva versuri, originale sau citate din poemele preferate.

Nu numai lectori, dar și scriitori și-au făcut cunoscută prezența în cadrul evenimentului. La un pahar de lectură publică, autorul Ovidiu Dunăreanu și-a salutat cititorii, iar scriitoarea Veronica Iani a lansat o nouă carte, “Vacanță cu zmeu”, în cadrul unui atelier interactiv de lectură.

Tot în sfera “vedetelor” s-a încadrat și Leonte Năstase, caricaturist, grafician și „un prieten al Bibliotecii”. El a răspuns și anul acesta invitației de a participa la eveniment, realizând portrete crochiu tuturor doritorilor, surprinzând cu o nuanță de ironie trăsăturile faciale ale modelelor sale.

Printre atâtea personalități și oportunități, recunosc că m-am pierdut o clipă. Tot rătăcind pe holuri cu programul în mână, m-am pomenit… luând interviuri! Și astfel am pătruns în culisele evenimentului…

La întrebarea „Cum a început această idee de „Noaptea Bibliotecii” ?”, Mihaela, bibliotecară, răspunde că „a început acum mai bine de 5 ani și deja este o tradiție. Ne-am dorit să venim în întâmpinarea comunității, să arătăm biblioteca altfel decât se prezintă ea în fiecare zi.” Bineînțeles, organizarea nu este ușoară, iar provocările cele mai mari „sunt chiar în seara respectivă, când efortul depus este maxim. Trebuie să fim atenți la toate detaliile, atenți cu fiecare persoană în parte, vrem să mulțumim pe toată lumea, deci e destul de complicat.”

„Când vezi niște momente scurte, 7 minute, 10 minute, ai impresia că e totul foarte ușor, dar este mult de muncă.” declară Doina Moșoiu, bibliotecară din anul 1999 la I. N. Roman. „Totuși, am avut ajutor: foarte mulți colegi bibliotecari s-au implicat, iar din exterior au existat invitați care au dorit să participe. Și eu zic că evenimentul ne-a reușit, mai ales fiindcă anul trecut i-am dus lipsa. L-am desfășurat online, dar nimic nu se compară cu prezența fizică a constănțenilor în instituție.”

Publicul a receptat pozitiv acest eveniment, atât în anii anteriori, cât și anul acesta. „Raportându-ne la numărul participanților, al celor care s-au înscris la acest eveniment și la numărul activităților, credem că are succes.” spune Mihaela.

Așadar, în spatele copertei e mult mai multă muncă decât ne-am fi așteptat…

Prin prisma a cele de mai sus, mi-am spus că este vital să aflu și părerea participanților. Astfel, am interogat câțiva tineri cititori: ce le-a plăcut cel mai mult?

„Sincer, nici nu pot să aleg…” spune Alexandra, „ parcă toate activitățile la care am participat au fost deosebite și m-au impresionat, în special întâlnirea cu Arina Cojocaru – foarte interesantă! Ne-a stimulat creativitatea, ne-am antrenat spontaneitatea…”

Alessia știe că „cel mai mult i-a plăcut la Escape Room, pentru că a avut niște doamne minunate lângă ea, ce au îndrumat-o în găsirea cheii.”

Pe Ema a impresionat-o turul bibliotecii: „Am participat la atelierele de grafică, teatru, dar cel mai mult mi-a plăcut vizita în depozitul de cărți: a fost minunat! Erau cărți peste tot, iar atmosfera de acolo mi-a dat așa o bucurie… Abia aștept să revin anul viitor!”

„Nu pot alege dintre activități… Totul, aș spune! Cred, totuși, că îndeosebi mi-a plăcut atelierul de teatru, deoarece am reușt să descopăr o latură a mea ascunsă până acum. M-am simțit foarte bine, chiar alături de persoane necunoscute, iar lucrul acesta mă fascinează! Clar, voi reveni la anul, și recomand tuturor o astfel de experiență minunată, ca Noaptea Bibliotecii!” declară Sara.

Și Matei ne spune, timid: „Cel mai bine a fost la atelierul de lectură cu Veronica Iani. Am ascultat cu plăcere lectura din cartea pe care ne-a prezentat-o, Vacanță cu zmeu.”

Toți au declarat, zâmbind în spatele măștii: „Desigur că vom reveni!!! Abia așteptăm anul viitor!”, făcându-mă și pe mine să realizez cât de bine m-am simțit…

Cu mintea plină de gânduri, pășesc pe aleea Bibliotecii. Liniștea nopții aproape a cuprins orașul. În curând, luminile din sala de lectură se vor stinge, lăsând cărțile să-și reia firul gândurilor, întrerupt de tumultul senzațiilor zilei. Biblioteca va răsuna iar de șoapte misterioase, fericită că a mai oferit unor minți perspectiva Universului printr-o carte.

Pentru mai multe detalii legate de eveniment, vizitați site-ul oficial al Bibliotecii https://bjconstanta.ro/ și pagina de facebook https://www.facebook.com/Biblioteca-Judeteana-Constanta-177391838955524/.